Definita cuvantului lepră
lépră (lépre), s. f. – 1. Boală. – 2. (Arg.) Denunțător. – Megl., mr. lepră. Ngr. λέπρα (sec. XVIII), cf. alb. ljeprë, bg. lepra (Tiktin; Iordan, Dift., 95). – Der. lepros, adj. (cu lepră); leproserie (var. leprozerie), s. f., din fr. léproserie.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lepră
OMARTRÍTĂ s.f. Inflamație a articulației umărului. [< fr. omarthrite, cf. gr. omos – umăr, arthron – articulație]. Vezi definitia »
GLUCÓZĂ s.f. Substanță organică dulce, albă și cristalizată, care se găsește în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce]. Vezi definitia »
RIZODÉRMĂ, rizoderme, s. f. Epidermă a rădăcinii formată dintr-un singur strat de celule, din care iau naștere perii absorbanți. – Din fr. rhizoderme. Vezi definitia »
SPICÚLĂ s.f. (Astr.) Fiecare dintre formațiunile strălucitoare, cu aspect de perie, care formează baza cromosferei solare. [Cf. lat. spiculum- săgeată]. Vezi definitia »
HIDRAZÍNĂ s.f. Compus organic bazic, combinație a azotului cu hidrogenul. [< fr. hydrazine]. Vezi definitia »