ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. – V. asigura. Vezi definitia »

PRONUNȚÁRE s.f. Acțiunea de a (se) pronunța și rezultatul ei; pronunție; (spec.; jur.) dare a unei sentințe; sentință pronunțată. [< pronunța]. Vezi definitia »

VALUÁRE s. f. (mat., inform.) evaluare, estimare. (după engl. valuation, fr. evaluation) Vezi definitia »

TRIVIALIZÁRE s.f. Faptul de a trivializa. [< trivializa]. Vezi definitia »

CLĂTÍRE, clătiri, s. f. Acțiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit¹. – V. clăti. Vezi definitia »