suruléț, suruléți, s.m. (reg.) cal care bate în sur; suruț. Vezi definitia »

prănicúț, prănicúțuri, s.n. (reg.) pranic (v.) mai mic. Vezi definitia »

GHIORȚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghițituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee. Vezi definitia »

sulughíț, sulughíțuri, s.n. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »

obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare). Vezi definitia »