HÂRCÂÍT s. n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi. Vezi definitia »

BELEMNÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. belemnon „săgeată”) s. m. (PALEONT.) Ordin de cefalopode dibranhiate, exclusiv fosile, cu cochilie calcaroasă, din care s-a păstrat partea inferioară masivă, de formă cilindro-conică (de glonte). Caracteristică pentru Mezozoic; apare în Triasic, dar dezvoltarea maximă o are în Jurasic și Cretacic, la sfîrșitul căruia dispare. Vezi definitia »

SFÂRȘÍT², -Ă, sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși. Vezi definitia »

MOLIBDENÍT s.n. Sulfură naturală de molibden. [Var. molibdenită s.f. / < fr. molybdénite]. Vezi definitia »

MOȘMONDÍT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi. Vezi definitia »