ACCIDENTÁRE, accidentări, s. f. Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta. Vezi definitia »

PROTECTÁRE, protectări, s. f. v. PROTECTA. [DLRM, Sinonime] Vezi definitia »

CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – V. cunoaște. Vezi definitia »

RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza. Vezi definitia »

SUPERFINISÁRE s.f. Acțiunea de a superfinisa și rezultatul ei; superfiniție. [< superfinisa]. Vezi definitia »