Definita cuvantului lindic
lindíc (lindíce), s. n. – Clitoris. Lat. landĭca (Philippide, Principii, 148; Candrea-Dens., 995; Horning, ZRPh., XXX, 366; REW 4886), cf. v. fr. landie. Schimbul de suf., *landicŭla (Pușcariu, Dacor., III, 390), nu pare necesar. Pentru conservarea lui d înainte de i, cf. ridica. – Din rom. provine mag. lindik (Edelspacher 18).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lindic
ANENCEFÁLIC, -Ă adj. Referitor la anencefalie. [< fr. anencéphalique]. Vezi definitia »
otíc (otíce), s. n. – Strămurariță, curățitoare pentru plug. – Var. oticău. Sb., cr. otik, slov. otika (Cihac, II, 234; Candrea 20). Vezi definitia »
BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus) Vezi definitia »
BRÓNȘIC, -Ă adj. Bronhic. [< bronchique]. Vezi definitia »
PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »