Definita cuvantului lîngoare
lîngoáre (lângóri), s. f. – 1. Boală, suferință. – 2. Tifos, febră tifoidă. – Var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. Lat. languōrem (Pușcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucișare cu lingere sau cu lung. Cf. și lînced. – Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeș), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Pușcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s. f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lîngoare
REGRADÁRE, regradări, s. f. Acțiunea de a regrada. – V. regrada. Vezi definitia »
SCIFOZOÁRE s.n.pl. Clasă de celenterate marine, cuprinzând polipii în formă de cupă și meduzele fără văl; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -zo-a-., sg. scifozoar. / < fr. scyphozoaires, cf. gr. skyphos – ceașcă, zoon – animal]. Vezi definitia »
GONDOLÁRE2, gondolări, s. f. Acțiunea de a se gondola2. – V. gondola2. Vezi definitia »
CONDIȚIONÁRE, condiționări, s. f. Acțiunea de a condiționa. 1. Stabilire a unui raport de dependență. 2. Operație prin care un material, un produs etc. se aduc într-o anumită stare de umiditate, de temperatură, de puritate etc. ◊ Condiționarea aerului = climatizare. [Pr.: -ți-o-] – V. condiționa. Vezi definitia »
ȘTOLUÍRE, ștoluiri, s. f. Operație aplicată pieilor fine, care constă în efectuarea mai multor întinderi în diferite direcții și care dă pieilor moliciune și suplețe. – V. ștolui. Vezi definitia »