BRẤNĂ, brâne, s. f. 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul. Vezi definitia »

GRĂMĂJOÁRĂ, grămăjoare, s. f. Diminutiv al lui grămadă (1); grămăjuie. – Grămadă + suf. -ioară. Vezi definitia »

încă adv. – 1. Pînă acum. – 2. Din nou, iarăși. – 3. De asemenea. – 4. În plus. – 5. Chiar. – Mr. ningă, megl. ancă, istr. incă. Probabil lat. unquăm, mai ales cu sensul său negativ cînd este însoțit de nec: o propoziție ca încă nu s’a însurat a putut însemna la început „nu s-a căsătorit niciodată” și apoi „încă nu s-a căsătorit”. Fonetismul este natural; pentru schimbarea u › î, cf. umple, umbla, înăuntru; însă evoluția semantică nu e clară. Etimonul indicat de Pușcariu 805 cu oarecare îndoială a fost admis de Candrea-Dens., 835 și Spitzer, Dacor., V, 468, cf. DAR. Este strigătoare coincidența cu it. anche, anco, v. prov. anc, v. fr. ainc, gal. anque, cuvinte prost explicate (de la un lat. *anque, după Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 495 și REW 488; lat. *anqua, în loc de antequam, după G. G. Nicholson, R. Ling. rom., VI, 152; lat. hanc (rem), după G. Bonfati, RFE, XXI, 158; it. ancora, după Prati); astfel încît și rom. încă a fost explicat uneori prin intermediul unui lat. *anqua (Pascu, Beiträge, 8) sau lat. *anique, cum este cat. anch „niciodată” (Brüch, ZRPh., XLI, 583). Celelalte explicații au doar valoare de curiozitate (din lat. adhuc sau hanc horam, după Diez, I, 21; de la hanc ad (horam), după Crețu 335). Vezi definitia »

péltă, pélte, s.f. (înv.) scut mic. Vezi definitia »

PACIÉNȚĂ s.f. Răbdare. [Var. pațiență s.f. / < lat. patientia, cf. it. pazienza, fr. patience]. Vezi definitia »