NORMÁLĂ s.f. 1. Dreaptă perpendiculară pe tangenta la curbă sau pe planul tangent la o suprafață în punctul de contact. 2. Școală normală. [Cf. fr., it. normale]. Vezi definitia »

tombatéră (-re), s. f. – 1. Un fel de căciulă orientală care se purta la începutul sec. XIX. – 2. Bătrîn retrograd. Ngr. τόν πατέρα „(care imită) pe tata” (Tiktin; Gáldi, Dict., 262). Vezi definitia »

CARDÍTĂ s.f. Inflamație a inimii. [< fr. cardite]. Vezi definitia »

PROGNÓZĂ s. f. 1. previziune, anticipare a evoluției viitoare a fenomenelor, bazată pe date științifice; (p. ext.) pronostic. ◊ text în care se arată modul cum va evolua vremea într-un anumit interval de timp. 2. parte a științei conducerii, reprezentând activitatea pregătitoare pentru planificare, în determinarea tendințelor și perspectivelor dezvoltării diferitelor sfere de activitate. 3. prevedere a evoluției unei boli în conformitate cu diagnosticul, forma clinică și stadiul acesteia; prognostic. (< fr. prognose, germ. Prognose) Vezi definitia »

CHÍLĂ s.f. Piesă din axa longitudinală a unei nave, care, împreună cu carlinga centrală, constituie baza scheletului navei. [< fr. quille, cf. ol. kiel]. Vezi definitia »