POGONÍCI, pogonici, s. m. (Pop.) Băiat care mână vitele. – Din bg. pogonič, scr. pogonić. Vezi definitia »

OPACI- elem. „opacitate”. (< fr. opaci-, cf. lat. opacus, întunecat) Vezi definitia »

BAROCCI, Federigo (Baroccio sau Fiori d’Urbino) (1528-1612), pictor italian. Compoziții cu subiecte religioase („Madona del Popolo”, „Sf. Francisc”, „Irodiada”) sau mitologice („Enea ducîndu-l pe tatăl său Anchise”); portrete („Federico d’Urbino”, din palatul Pitti). Vezi definitia »

îngălmăcí, îngălmăcésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a (se) amesteca, a (se) tulbura; a (se) încurca, a (se) învălmăși. 2. (fig.) a (se) zăpăci. Vezi definitia »

tărbăcí (c-esc, ít), vb. – 1. A certa, a săpuni. – 2. A bate, a chelfăni, a ocărî. – 3. A se murdări, a se umple de noroi. Creație expresivă puțin clară, poate pornind de la tăbăci „a argăsi”, cu r expresiv; pentru semantism, cf. sp. zurrar „a argăsi” și „a da bice”. – Der. tărbacă, s. f. (obicei vechi, care constă în a chinui cîinii bătîndu-i) pe care Tiktin îl lega greșit de it. trabucco și Popescu-Ciocănel 42 de tc. debek „piuliță”; tărbăceală, s. f. (bătaie; ceartă; chinuire); tăbîrci, vb. (a opinti, a purta ceva greu, a se osteni), în Mold.; tăbîrceală, s. f. (istovire); tîrbosi, vb. (a tulbura, a murdări; a mesteca în cafeaua turcească); tîrboseală, s. f. (zațul de la cafeaua turcească), în Munt. Rut. terbičiti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 850, îl propunea ca etimon al cuvîntului rom., provine probabil de la tărbăci. – Cf. tava, tearfă, tăbueț. Vezi definitia »