bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos. – Cf. și bărbat. Vezi definitia »

ADAMANTÍNĂ s. f. substanță albă care acoperă coroana dentară. (< fr., engl. adamantine) Vezi definitia »

cúrvă (-ve), s.f. – 1. Prostituată, tîrfă. – 2. Pasăre acvatică (Larus leucocephalus). – Mr. curvă. Sl. kurŭva (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Cihac, II, 88; Berneker 651); cf. ngr. ϰούρβα, bg., sb., rus., alb., mag. kurva. – Der. curvar, adj. (libertin, afemeiat, desfrînat); curvoi (var. curvaș, curvăroș, curvăreț, curvarnic), adj. (libertin), formă înv.; curviștină (var. curvulice, curvuleasă), s.f. (prostituată); curvesc, adj. (de curvă); curvește, adv. (ca prostituatele); curvișag (var. curvușag), s.n.; curvime, s.f. (curvie); curvări, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvăresc, adj. (de curvă); curvărit (var. curvărie), s.f. (curvie); curvărăsie, s.f. (curvie), rezultat din încrucișarea cu carvarasa; curvărăsi, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvi, vb. (a duce o viață destrăbălată; în vechiul drept canonic, a fornica); curvie, s.f. (viață destrăbălată; prostituție; împreunare trupească; în general, păcat trupesc, adulter, incest). Vezi definitia »

câți iepuri la biserică expr. deloc; nici unul / una. Vezi definitia »

REFÓNTĂ s. f. refacere (în întregime). (< fr. refonte) Vezi definitia »