AUSPÍCIU s.n. 1. (La romani) Prevestire făcută după zborul sau după cântecul păsărilor. V. augur. ♦ Preot care lua auspiciile. 2. (Rar) Protecție. ◊ Sub auspiciile cuiva = sub egida, sub protecția cuiva. [Pron. a-us-pi-ciu, pl. -ii. / < lat. auspicium < avis – pasăre, specere – a examina]. Vezi definitia »

ARMÓNIU s.n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lame metalice acționate de un curent de aer. [Pron. -niu, scris și harmoniu. / < fr. harmonium]. Vezi definitia »

PERICRÁNIU, pericranii, s. n. Periostul suprafeței externe a craniului. – Din ngr. perikránion, fr. péricrâne. Vezi definitia »

ZÉFCHIU, zéfchiuri, s. n. Distracție, amuzament. (din tc. (arab) zevk = gust; cf. ngr. zéfki, sb. zevak = confort) Vezi definitia »

CONÚBIU s. n. 1. (livr.) căsătorie. 2. (bot.) altoire. (< lat. conubium) Vezi definitia »