BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator) Vezi definitia »

RECOMPENSATÓR, -OÁRE, recompensatori, -oare, adj. (Rar) Care recompensează. – Recompensa + suf.-tor. Vezi definitia »

LATINIZATÓR, -OÁRE, latinizatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care latinizează (cu orice preț). – Latiniza + suf. -tor. Vezi definitia »

TAHOGENERATÓR s. n. tahometru. (< fr. tachogénérateur) Vezi definitia »

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care biciuiește; usturător. – Biciui + suf. -tor. Vezi definitia »