BEȚIGÁȘ, bețigașe, s. n. Bețișor. – Din băț. Vezi definitia »

TUFÍȘ, tufișuri, s. n. Desiș de tufe sau de arbuști; mulțime de copaci tineri, stufoși; tufăriș, tufărie. – Tufă + suf. -iș. Vezi definitia »

PATRONTÁȘ, patrontașe, s. n. (Pop.) Cartușieră. – Din germ. Patrontasche. Vezi definitia »

megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »

GHIÓȘ s. n. ornament gravat, în linii întretăiate, drepte sau ondulate, în bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frânte, spirale etc., care formează fondul unor hârtii cu valoare nominală. (< fr. guillochis) Vezi definitia »