APPEL [apél], Paul Émile (1855-1930), matematician francez. Prov. univ. la Paris Contribuții în mecanică, geometrie și teoria funcțiilor analitice. M. de onoare al Acad. Române (1914). Vezi definitia »

OTOCÉL s. n. veziculă auditivă, specifică nevertebratelor. (< fr. otocèle) Vezi definitia »

RĂVĂȘÉL, răvășele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui răvaș. – Răvaș + suf. -el. Vezi definitia »

țel (-luri), s. n. – 1. Țintă. – 2. Scop, intenție, obiectiv. – 3. Cătare, miră. – Var. țăl. Germ. Ziel, prin intermediul pol. cel (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Berneker 124), mag. cél; mai puțin probabil prin rus. celĭ (Sanzewitsch 211), deoarece rus. provine din pol. (Vasmer, II, 288). – Der. țelui (var. țălui, țeli), vb. (a ochi). Vezi definitia »

GEL s.n. Substanță coloidală cu o structură asemănătoare cu piftia. [< fr. gel, cf. it. gelo, lat. gelum]. Vezi definitia »