potigáci, potigáce, s.n. (reg.) 1. băț, nuia de care se leagă sfoara undiței sau care fixează vârșa ori vintirul pe fundul apei; coidac. 2. bîț, prăjină înfiptă în pământ, pe care se atârnă la uscat vârșele. Vezi definitia »

picioci, s.m. cartofi, pere-radacina de la planta cartof Vezi definitia »

colcăcí, colcăcésc, vb. IV (reg.) a chinui pe cineva. Vezi definitia »

LUCÍ, lucesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 3. Fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în mod brusc sau pentru scurt timp. ♦ A se remarca prin calități deosebite. – Lat. *lucire (= lucere). Vezi definitia »

smigcí, smigcésc, vb. IV (reg.) a afla la momentul oportun; a înțelege repede. Vezi definitia »