RĂSUCÍRE, răsuciri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) răsuci și rezultatul ei; răsuceală. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare, care face ca suprafața lor să devină elicoidală. 3. (Bot.; în sintagma) Răsucirea frunzelor = boală virotică a cartofului, a tutunului și a pătlăgelelor roșii, manifestată prin îngălbenirea și răsucirea frunzelor și oprirea din dezvoltare a plantelor. – V. răsuci. Vezi definitia »

întufoșáre s.f. (înv.) creștere stufoasă, îndesire. Vezi definitia »

GOGÍRE, gogiri, s. f. (Pop. și fam.) Faptul de a gogi. – V. gogi. Vezi definitia »

ANDOSÁRE, andosări, s. f. Acțiunea de a andosa. Vezi definitia »

ERBORIZÁRE, erborizări, s. f. Acțiunea de a erboriza – V. erboriza. Vezi definitia »