PREPÓZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului în Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang înalt care îndeplinește o funcție administrativă importantă. (< lat. praepositus, germ. Präpositus) Vezi definitia »

ivrít (limbă) s. f. Vezi definitia »

PROHODÍT¹, prohodituri, s. n. Prohodire, prohod. – V. prohodi. Vezi definitia »

nemaiîncoțopenit, -ă, nemaiîncoțopeniți, -te adj. (glum.) nemaipomenit, neprihănit, imaculat. Vezi definitia »

daurít adj. (înv.) aurit. Vezi definitia »