DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie. ♦ Formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt). Vezi definitia »

socăcít s.n. (înv. și reg.) ocupația de bucătar; activitatea de bucătar. Vezi definitia »

SCÂNCÍT², -Ă, scânciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scâncește. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor, jalnic. – V. scânci. Vezi definitia »

STUHUÍT, -Ă, stuhuiți, -te, adj. (Reg.) Cu acoperiș de stuf. – Din stuh. Vezi definitia »

PERLÍT s. n. rocă magmatică sticloasă, formată în mediu subacvatic. (< germ. Perlit, rus. perlit) Vezi definitia »