CUCÚTĂ, cucute, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe și fructe brune-verzui, întrebuințată ca medicament; dudău, buciniș (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am băut cucută (ca să...) = doar n-am înnebunit (ca să...). ◊ Compuse: cucută-de-apă = plantă erbacee de apă, cu flori albe dispuse în formă de umbrelă (Cicuta virosa); cucută-de-pădure = plantă erbacee cu frunze ascuțite și flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta). Vezi definitia »

ENDOPLÁSMĂ s. f. masa internă granuloasă a citoplasmei. (< fr. endoplasme) Vezi definitia »

PARAPARÉZĂ s. f. paralizie incompletă a membrelor inferioare. (< engl. paraparesis) Vezi definitia »

OOGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a oocitului în ovare; ovogeneză. (< fr. oogenèse) Vezi definitia »

cipắimă s.m. sg. (reg.) limbric; panglică. Vezi definitia »