Definita cuvantului măcel
măcél (măcéluri), s. n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Pușcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi și nu este popular. După Tiktin și Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menține datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s. m. (casap), din lat. macĕllarius (Pușcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipsește în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s. f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s. f. (magazin de carne).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu măcel
RACHETOMODÉL s. n. model de rachetă1 cu dimensiuni reduse. (< rachetă1 + model) Vezi definitia »
FRUMUȘÉL, -ÍCĂ, frumușei, -ele, adj. Diminutiv al lui frumos. ♦ (Adverbial) Cu frumosul, bine, lin, calm; fără prea multă vorbă. – Frumos + suf. -el, -ică. Vezi definitia »
ARKEL, William Joscelin (1904-1958), paleontolog britanic. Prof. univ. la Oxford. Cercetări în stratigrafia și paleontologia Jurasicului, în special amoniții din Jurasicul mediu și superior. Vezi definitia »
SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (Înv.) Boier cu rang mic în țările românești, care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate în timp de pace, precum și atribuții militare în timp de război. – Din spătar2 + suf. -el. Vezi definitia »
CHISÉL s.n. Preparat culinar specific bucătăriei rusești și scandinave, din piure sau sirop de fructe roșii (fructe de pădure, căpșune, zmeură), legat cu amidon; servit cald sau rece, decorat cu frișcă; rus. kissel. Vezi definitia »