Definita cuvantului măceș
măcéș (măcéși), s. m. – Trandafir-sălbatic (Rosa canina). – Var. măcieș. Megl. măceș. Origine îndoielnică. Poate dintr-un bg. mečeška (šipka), plantă. Arbustul se numește în bg. diva šipka „trandafir sălbatic”, dar cf. numele lat. și sp. Cf. și slov. macés(en) „zadă”. Alte explicații sînt insuficiente: de la mărăciniș (Crețu 345); din sb. mekuša „măr sau pară moale” (Cihac, II, 180), legat de măci; din mag. Mátyás „Matei”, ipoteză care nu explică megl. (Tiktin; Scriban). – Der. măceșe (var. măceașă), s. f. (fructul măceșului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu măceș
LEȘ2 s. m. v. leah. Vezi definitia »
LĂSTUNÁȘ, lăstunași, s. m. Diminutiv al lui lăstun. – Lăstun + suf. -aș. Vezi definitia »
SĂCĂLÁȘ, săcălașuri, s. n. Tun mic, primitiv, cu tragere directă. [Var.: săcălúș, țăcăláș s. n.] – Din magh. szakallás. Vezi definitia »
FLEÓȘ, FLEOÁȘĂ, fleoși, fleoașe, adj. (Rar.) Moleșit, fleșcăit. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
CUȘCUȘ s.n. Crupe de grâu, orz sau hrișcă, în formă de bobițe; prin ext. preparatul culinar, tipic nord-african, realizat prin fierberea crupelor (ca un terci), servit cu carne de batal, legume diverse și năut; var. cuscus; tc. kuskus, arabă kuskusu. Vezi definitia »