Definita cuvantului măcina
măciná (mácin, măcinát), vb. – 1. A pisa, a sfărîma. – 2. A mărunți, a pulveriza. – 3. A strivi, a zdrobi. – Mr., megl. mațin, măținare, istr. mǫțiru. Lat. machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 1009; Candrea-Dens., 1036; REW 5206), cf. it. macinare, sp. maznar, vegl. maknur. – Der. măcinat, s. n. (acțiunea de a măcina); măciniș, s. n. (măcinare); măcinătură, s. f. (măcinare), cf. it. macinatura.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu măcina
SUGESTIONÁ vb. I. tr., refl. A(-și) produce o sugestie. [Pron. -ti-o-. / < fr. suggestionner]. Vezi definitia »
CONSONÁ vb. I. v. consuna. Vezi definitia »
SECȚIONÁ vb. I. tr., refl. A (se) împărți în fragmente, a (se) tăia, a (se) divide. [Pron. -ți-o-. / < fr. sectionner]. Vezi definitia »
COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ◊ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacție chimică, dând naștere unui corp compus. ( Vezi definitia »
FORTÚNA s. f. (mit.) soartă, destin; noroc. (< lat. fortuna) Vezi definitia »