BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı. Vezi definitia »

perdeá (perdéle), s. f. – 1. Obiect de dantelă, de pînză etc. care se atîrnă la ferestre și la uși. – 2. Cortină. – 3. Brizbriz, draperie, văl. – 4. Tulburare a vederii sau a înțelegerii. – 5. Albeață, cataractă. – 6. (Înv.) Ton muzical. – 7. Gard viu. – Mr. perdé, pirdé, megl. pérdi. Tc. (per.) perde (Loebel 75; Șeineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές, alb., bg., sb. perde. – Der. perde(le)giu, s. m. (înv., portar de palat), din tc. perdeci; perdelui, vb. (a învălui, a acoperi); perdeluță, s. f. (perdea mică). Vezi definitia »

CĂPEȚEÁ, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițeá s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea. Vezi definitia »

AIÉVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-. – Var.: aiéve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave. Vezi definitia »

FLORICEÁ, -ÍCĂ, floricele, s. f. 1. Diminutiv al lui floare (I 1); florișoară. 2. (La pl.; și în sintagmele floricele boabe sau floricele de porumb) Boabe de porumb prăjite, umflate și crăpate, care seamănă cu niște flori mici albe; cocoșei, cocoși. – Floare + suf. -icea, -icică. Vezi definitia »