CANÓN s. n. 1. normă, regulă fundamentală. ◊ (arte) regulă fixă care stabilește proporția diferitelor părți ale corpului. 2. compoziție polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie; imitație (2). 3. caracter de literă de 36 puncte tipografice. 4. ansamblul cărților considerate sfinte; parte a ceremonialului de liturghie. (< fr. canon, germ. Kanon) Vezi definitia »

PENSIÓN, pensioane, s. n. Instituție particulară de învățământ din trecut (unde elevii erau găzduiți în perioada școlarizării); pensionat. [Pr.: -si-on. – Var.: (înv.) pansión s. n.] – Din fr. pension. Vezi definitia »

HOCHETÓN, hochetonuri, s. n. Vestă de pânză groasă, pe care o purtau ostașii și mai ales arcașii medievali. – Din fr. hoqueton. Vezi definitia »

LONJERÓN s. n. element de rezistență în formă de grindă din lemn sau din metal, așezat longitudinal pe cadrul unei mașini, construcții etc. (< fr. longeron) Vezi definitia »

ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone) Vezi definitia »