Definita cuvantului măestru
măéstru (-eástră), adj. – 1. (Înv.) Înțelept, cult, învățat. – 2. Încîntat, vrăjit, uimitor. – Var. măiestru. Lat. magĭster (Pușcariu 1016; Candrea-Dens., 1043; REW 5229; Tiktin), poate prin intermediul unei forme vulgare *maistrum (Candrea, Éléments, 35; Candrea; cf. it., sp. maestro, port., v. fr. maestre, fr. maître, port. mestre). Istoria cuvîntului nu este clară. E dublet al lui maestru, s. m., din it. maestro; al lui maistor (var. maistur), s. m. (meseriaș, meșteșugar), din ngr. μαῖστορας, cf. sb., bg. majstor (megl. majstur), mr. ma(i)stur; al lui meșter și al lui magistru, s. m. (profesor), din lat. magister. Der. măiastră, s. f. (zînă); siastră, s. f. (zînă) a cărei der. nu este clară (după Drăganu, Dacor., IV, 1080, din lat. sagus, cf. împotrivă REW 5229); măestreț, adj. (înv., viclean, șiret, prefăcut); măestri, vb. (a executa artistic); măestrie, s. f. (înv., înțelepciune, știință; artă, tehnică; iscusință; mașină, mecanism, invenție); nemăestrit, adj. (natural); magistral,, adj., din fr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu măestru
prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii Vezi definitia »
CAPÉLMAISTRU s.m. (Rar) Dirijor (al unei orchestre, al unei fanfare). [< germ. Kapellmeister]. Vezi definitia »
MUZICÁSTRU s. m. (depr.) muzicant prost. (< fr. musicastre) Vezi definitia »
chítru (chítri), s. m. – Arbore exotic cu fructe comestibile (Citrus medica). – Mr. chitru. Ngr. ϰίτρον (Murnu 13), cf. bg. kitra, v. sb. kitarĭ (Vasmer, Gr., 78). – Der. chitră, s. f. (fructul chitrului); chitri, vb. (a se cătrăni, a se înfuria, a se supăra; Arg., a fura, a curăța de bani). Nu știm dacă chitră, s. f. (Arg., vînt, pîrț) și a se chitri, vb. (Arg., a se băși) depind de cuvintele anterioare, sau de la sb. chitro „rapid, ca din pușcă.” Vezi definitia »
DECILÍTRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru capacități, reprezentând a zecea parte dintr-un litru. [Cf. fr. décilitre]. Vezi definitia »