CADÉNȚĂ s. f. 1.. ritm de desfășurare a unei mișcări. ♦ în ~ = cu mișcări uniform repetate. ◊ frecvență (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. ◊ succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri. 2. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale. 3. secțiune solistică cu caracter de improvizație dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-și etaleze virtuozitatea. (< it. cadenza, fr. cadence) Vezi definitia »

REMÓNTĂ, remonte, s. f. (Și în sintagma cal de remontă) Cal tânăr (de tracțiune), folosit în armată. ♦ Serviciu militar însărcinat cu procurarea cailor pentru armată. – Din fr. remonte. Vezi definitia »

axiómă (axióme), s. f. – Adevăr fundamental admis fără demonstrație. Gr. ἀξίωμα (sec. XVII, cf. Gáldi 156), și modern din fr. axiome. – Der. (din fr.) axiomatic, adj. Vezi definitia »

AUTORÉPLICĂ s.f. Replică pe care autorul și-o dă lui însuși. [Et. incertă]. Vezi definitia »

MIOZÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care se găsește în țesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myosine, cf. gr. mys – mușchi]. Vezi definitia »