Definita cuvantului magnet
magnét (magnéți), s. m. – Metal care atrage alte metale. – Var. (înv.) magnit. Mr. magnit. Lat. magnes, -etis (sec. XIX), și, mai înainte (sec. XVII) din gr. μαγνήτης. Der. din rus. magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Der. (din fr.) magnetic, adj.; magnetism, s. n.; magnetită, s. f.; magnetiza, vb.; magnetizor, s. m.; magneto, s. n.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu magnet
omenét s.m. (înv. și reg.) mulțime mare de oameni, lume, popor. Vezi definitia »
VIOLÉT, -Ă I. adj., s. n. (de) culoarea violetei (II); vioriu, mov; liliachiu. II. s. f. violă2. (< fr. violet, /II/ violette) Vezi definitia »
VOLÉT, voleturi, s. n. 1. Element mecanic mobil plasat la fiecare aripă de avion și care servește la mărirea sustentației. 2. Fiecare dintre elementele mecanice ale radiatorului unui motor de avion care servește pentru reglarea circuitului aerodinamic de răcire a acestuia. – Din fr. volet. Vezi definitia »
SUBCOMITÉT s. n. subdiviziune a unui comitet. (după fr. sous-comité) Vezi definitia »
CONCRÉT adj. 1. (Op. abstract) Care se poate percepe prin simțuri; palpabil. ◊ Muzică concretă = muzică care, folosind aparatura electronică, urmărește realizarea unor noi valențe sonore, prin intermediul spectrului, vibrațiilor și dinamicii specifice. ♦ (Despre substantive) Care denumește obiecte ce se percep cu simțurile. 2. Precis, (bine) determinat. // s.n. Categorie filozofică desemnând latura palpabilă, vizibilă a fenomenelor sau ansamblul desfășurării lor în timp și spațiu. [< lat. concretus, cf. fr. concret, it. concreto, rus. konkretnâi]. Vezi definitia »