Definita cuvantului magnet
magnét (magnéți), s. m. – Metal care atrage alte metale. – Var. (înv.) magnit. Mr. magnit. Lat. magnes, -etis (sec. XIX), și, mai înainte (sec. XVII) din gr. μαγνήτης. Der. din rus. magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Der. (din fr.) magnetic, adj.; magnetism, s. n.; magnetită, s. f.; magnetiza, vb.; magnetizor, s. m.; magneto, s. n.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu magnet
tapoiét, tapoiétă, tapoiéți, tapoiéte, adj. (reg.) ascuțit. Vezi definitia »
BALCONÉT s.n. 1. Balcon mic practicat în ușa unui frigorifer, unde se depozitează ouă, sticle etc. 2. Sutien. [Cf. it. balconnet]. Vezi definitia »
DECRÉT s.n. Act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispoziții obligatorii sau prin care se reglementează anumite situații individuale. ◊ Decret-lege = act prin care guvernul legiferează din proprie inițiativă în locul parlamentului. [Cf. fr. décret, lat. decretum]. Vezi definitia »
paratrăsnet, paratrăsnete s. n. persoană care acceptă să i se aducă reproșuri pentru gafele altora. Vezi definitia »
DISCRÉT, -Ă adj. 1. Care poate păstra un secret, o taină. ♦ Rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). ♦ (Mat.; despre mărimi) Format din unități distincte (în opoziție cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, puțin perceptibil. // adv. Fără să atragă atenția. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus – separat]. Vezi definitia »