Definita cuvantului mancă
máncă (-ci), s. f. – Doică. Sl. (sb., cr., ceh., pol., rus.) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – Der. măncie, s. f. (serviciu de doică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mancă
HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse]. Vezi definitia »
hínă, híne, s.f. (reg.) partea dindărăt a plutei. Vezi definitia »
LIDÍTĂ, lidite, s. f. 1. Exploziv fabricat pe bază de acid picric, folosit în mine. 2. Rocă sedimentară cu granulație fină, de obicei neagră-cenușie, alcătuită mai ales din cuarț și calcedonie. – Din fr. lyddite. Vezi definitia »
BURSUFLÚRĂ, bursufluri, s. f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorită dezvoltării de gaze în cursul unei arderi prea rapide. – Fr. boursouflure. Vezi definitia »
CIANAMÍDĂ, cianamide, s. f. Substanță chimică cristalină, din care se obține melamina. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanamide. Vezi definitia »