GAFÁ vb. intr. a face o gafă². (< fr. gaffer) Vezi definitia »

cafá, cafále, s.f. (înv.) partea de la ceafă a blănilor de nurcă. Vezi definitia »

mangafá (mangafále), s. f. – Prostănac, neghiob. Tc. mankafa, mangafa (Șeineanu, II, 246; Ronzevalle 157). Vezi definitia »

FA s.m.invar. (Muz.) Treapta a patra din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. ♦ Denumirea uneia dintre cheile muzicale. [< it. fa]. Vezi definitia »

LÚFA s.f. Plantă cucurbitacee agățătoare din Africa și Asia, al cărei fruct, de formă alungită, se consumă ca legumă înainte de a se coace. [< fr. luffa]. Vezi definitia »