Definita cuvantului mănușă
mănúșă (mănúși), s. f. – 1. Îmbrăcăminte pentru mîini. – 2. Toartă, mîner. – 3. Coadă de unealtă. – 4. Clanță, ivăr. – 5. Snop, mănunchi de cînepă. – 6. Fiare (pentru deținuți). – Var. mînușe. De la mînă, cu suf. dim. -uș; sing. s-a reconstituit după pl. mănuși. – Der. mănușar, s. m. (fabricant, negustor de mănuși); mănușat (var. înmănușat), adj. (cu mănuși); mănușerie, s. f. (fabrică, magazin de mănuși); înmănușa, vb. (a pune, a purta mănuși).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mănușă
VEIÓZĂ s.f. Lampă mică de noapte cu abajur. [Pron. ve-io-. / < fr. veilleuse]. Vezi definitia »
ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură. Vezi definitia »
HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse]. Vezi definitia »
ȚURCÁNCĂ, țurcance, adj. (Rar; despre oi) Țurcană. – Țurcan + suf. -că. Vezi definitia »
TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. Vezi definitia »