Definita cuvantului marcă
márcă (mắrci), s. f. – Marcă, sigiliu. – Mr. marcă. It. marca, fr. marque,, cf. ngr. μάρϰα, bg., sb., rus. marka). – Der. marca, vb., din fr. marguer, it. marcare; marcant, adj. (notabil), din fr. marquant; marcher, s. m. (marcator), din fr. marqueur; marchetărie, s. f., din fr. marqueterie; remarca, vb. (a observa), din fr. remarquer; remarcă, s. f. (notă, observație), din fr. remarque; remarcabil, adj. (însemnat), din fr. remarquable; mar(c)graf (var. mar(c)grav), s. m., din germ. Markgraf.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marcă
richítă (= răchită) s. f., pl. richite Vezi definitia »
SEMICONSOÁNĂ s. f. semivocală; semiconsonantă. (< fr. semi-consonne) Vezi definitia »
ÁSCĂ s.f. Celulă producătoare și purtătoare de spori interni, specifică unor ciuperci. [Pl. -ce. / < fr. asque, cf. gr. askos – burduf]. Vezi definitia »
IMÁLĂ s. f. (Reg.) Pământ mocirlos, noroios. ♦ Lut de lipit. – Din im + suf. -ală. Vezi definitia »
COÁRNĂ, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, roșu și acrișor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masă, cu boaba mare, lunguiață, neagră sau galbenă-verzuie și cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum). Vezi definitia »