BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe] – Din bună + credință. Vezi definitia »

LÉBĂDĂ, lebede, s. f. 1. Gen de păsări acvatice, mai mari decât gâsca, cu pene albe sau (rar) negre și cu gâtul lung și arcuit (Cygnus); pasăre care face parte din acest gen. ◊ Cântecul lebedei = ultima operă sau manifestare (înainte de moarte) a unui mare creator sau interpret. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală; Crucea. – Din sl. lebedĩ. Vezi definitia »

MONÉRĂ s.f. Protozoar ipotetic lipsit de membrană și nucleu, care ar face trecerea de la materia lipsită de viață la materia organică. [< fr. monère, cf. gr. moneres – izolat]. Vezi definitia »

GUANINĂ s. f. BazĂ� azotatĂ� purinicĂ� din structura acizilor nucleici. -Din fr. Guanine Vezi definitia »

vă v. voi Vezi definitia »