PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif) Vezi definitia »

PONTÍF s. m. 1. (la romani) membru al colegiului sacerdotal suprem, care supraveghea cultul; pontifice; (astăzi) prelat, episcop. ♦ suveran ~ = papă. 2. (fig.; și ir.) persoană considerată, sau având pretenția a fi o autoritate indiscutabilă. (< fr. pontife) Vezi definitia »

RECÍF s. n. formație de stânci submarine rezultată din scheletele calcaroase ale unor organisme ce trăiesc în colonii. (< fr. récif) Vezi definitia »

rif, rífi, s.m. și rífuri, s.n. (înv. și reg.) unitate de măsură pentru lungimi egală cu circa 77 cm. Vezi definitia »

ÁNȘLIF (‹ germ.) s. n. Secțiune șlefuită netrasparentă a unei probe de mineral, de rocă, de fosilă destinată studierii la microscop în lumina reflectată. Vezi definitia »