Definita cuvantului margine
márgine (márgini), s. f. – 1. Mal, țărm. – 2. Limită, extremitate. – 3. Frontieră, hotar. – 4. Chenar, bordură. – Mr. mardzine, megl. mardzini. Lat. margo, margĭnem (Pușcariu 1031; Candrea-Dens., 1053; REW 5355), cf. dalm. mrgan, sp. (margen). – Der. mărginaș, adj. (limitrof; de hotar); mărginaș, s. m. (vecin de frontieră; mahalagiu; Arg., gură-cască, chibiț); mărginean, s. m. (locuitor de la frontieră); mărgini, vb. (a limita; a pune semne de hotar; refl., a se învecina); nemărginire, s. f. (infinit); nemărginit, adj. (nelimitat, infinit). Der. neol. marginal, adj., din fr. marginal. – Din. rom. provine sb. mrginj (Candrea, Elemente, 404).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu margine
AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție. Vezi definitia »
pecéne s.f. (reg.) foi, pănuși de porumb. Vezi definitia »
SUPRAEXPÚNE vb. III. tr. A expune prea mult o emulsie fotografică. [După fr. surexposer]. Vezi definitia »
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. Vezi definitia »
POSESIÚNE s. f. 1. faptul de a poseda (1); drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. colonie1 (2). 3. delir în care bolnavul afirmă că în corpul său s-a instalat o altă ființă. (< fr. possession, lat. possessio) Vezi definitia »