AUTOTROFÍE s. f. mod de hrănire a organismelor autotrofe. (< fr. autotrophie) Vezi definitia »

CALOFILÍE s. f. (Lit.) Tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă; expresie (extrem sau excesiv de) cizelată într-o operă literară; calofilism. – Calofil + suf. -ie. Vezi definitia »

ZAHARIMETRÍE s. f. metodă de determinare a concentrației soluțiilor de zahăr cu ajutorul zaharimetrului. (< fr. saccharimétrie) Vezi definitia »

PIELECTOMÍE s.f. Rezecție a unei porțiuni a bazinetului. [Gen. -iei. / cf. gr. pyelos – bazin, ektome – excizie]. Vezi definitia »

BRÓNHIE, bronhii, s. f. Fiecare dintre cele două ramificații în care se bifurcă traheea arteră și care se prelungește în plămâni prin ramificații din ce în ce mai mici. – Fr. bronche (lat. lit. bronchia). Vezi definitia »