Definita cuvantului marmură
marmúră (mármuri), s. f. – Rocă cristalină divers colorată. – Var. marmoră, (înv.) marmure. Mr. marmar, mr., megl. marmură. Lat. marmor (Pușcariu 1033; Candrea-Dens., 1054; REW 5368), cf. it. marmo, prov. marme, fr. marbre, sp. mármol, port. marmore. Der. din gr. μάρμαρος (Pascu, Beiträge, 10), pare mai puțin probabilă. Nu e cuvînt popular, dar apare din sec. XVII. – Der. (în)mărmuri, vb. (a se împietri, a se întări), cf. megl. mărmurisi, calabr. ammarmurare; mărmuriu, adj. (marmorean); marmoreu, adj. (marmorean), din it. marmoreo.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu marmură
POMENEÁTĂ s. f. v. pomneată. Vezi definitia »
sărutătúră, sărutătúri, s.f. (înv.) 1. salut. 2. sărutare insistentă, de lungă durată. Vezi definitia »
CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine) Vezi definitia »
înaltă funcționară de stat, membră a guvernului, care conduce un minister. Vezi definitia »
ștămíță s.f. (reg.) piatră folosită în construcții. Vezi definitia »