Definita cuvantului mătușă
mătúșă (-e), s. f. – 1. Tanti,țață, tușă. – 2. Adresare populară respectuoasă față de o femeie. – Var. (fam.) tușe. Lat. mĭta în loc de amĭta „mătușă” (Pușcariu 1054; Candrea-Dens., 1075; REW 424), cu suf. -ușe, ca auș, cf. comel. amdä, engad. amda, ticinezul anda, v. fr. ante, alb. emtë (Meyer 92; Philippide, II, 631). Pentru forma redusă mita, cf. Castro 160. Der. din sl. mati „mamă”, prin mijlocirea rus. mátuška „mămică” (Cihac, II, 182; Scriban) este dificilă fonetic. E cuvînt de uz general (ALR, I, 167). Rut. matuša, pe care Pascu, Beiträge, 8, îl consideră greșit ca etimon al rom., provine din acesta (Candrea, Elemente, 408). – Der. mătușo(n)iu, s. m. (Banat, unchi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mătușă
ARMÁDĂ, armade, s. f. (La spanioli) Flotă de mari proporții. – Din sp., fr. armada. Vezi definitia »
MAGISTRÁLĂ s.f. Arteră principală de comunicație. ♦ Conductă principală pentru transportul lichidelor sau al gazelor. [Cf. rus. magistrale, germ. Magistrale]. Vezi definitia »
SCLIFOSEÁLĂ, sclifoseli, s. f. (Fam.) Faptul de a se sclifosi; sclifosire, nazuri, mofturi, fasoane. – Sclifosi + suf. -eală. Vezi definitia »
HOMEOSTÁZĂ s.f. Homostazie. [< fr. homéostase]. Vezi definitia »
híbă (híbe), s. f. – (Trans.) Cusur, defect. Mag. hiba (DAR). – Der. hibaș, adj. (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, s. f. (lipsă, nevoie), din mag. hi. Vezi definitia »