ODONTOLOGÍE s. f. ramură a anatomiei care studiază bolile dinților și ale țesuturilor învecinate. (< fr. odontologie) Vezi definitia »

CĂLUGĂRÍE s. f. Viață de călugăr(iță). – Călugăr + suf. -ie. Vezi definitia »

CRANIOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuierea oaselor craniului. [Gen. -iei. / < fr. crâniomalacie]. Vezi definitia »

ACIDIMETRÍE s. f. Metodă volumetrică de analiză cantitativă a acizilor prin neutralizare cu o bază. – Fr. acidimétrie. Vezi definitia »

ALCHIMÍE s. f. Chimia din evul mediu, în cadrul căreia se continuă și se amplifică practicile meșteșugărești ale antichității de obținere a unor produse, ca sticlă, coloranți, metale etc., adesea cu presupuse puteri miraculoase. – Din fr. alchimie, lat. alchemia. Vezi definitia »