DISPÚS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune) Vezi definitia »

VITÉLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus. Vezi definitia »

NAÚPLIUS s. m. Prima formă larvară a crustaceelor, care are un ochi și trei perechi de apendice. [Pr.: na-u-pli-us] – Din fr. nauplius. Vezi definitia »

NÓNIUS s. n. vernier. (< germ. Nonius) Vezi definitia »

SUPRAPÚS, -Ă adj. Așezat deasupra. ◊ Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă socială conducătoare. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație) Care urmează altuia. [< suprapune]. Vezi definitia »