Definita cuvantului învoitor
ÎNVOITÓR, -OÁRE, învoitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Țăran muncitor care a încheiat o învoială agricolă. – Din învoi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu învoitor
NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor. Vezi definitia »
DEMARÓR s. n. 1. mecanism motor sau instalație care servește la pornirea motoarelor cu ardere internă. 2. aparat electric montat la circuitul motoarelor electrice, care le asigură demararea. (< fr. démarreur) Vezi definitia »
GINOFÓR s. n. alungire a axului floral, care poartă gineceul. (< fr. gynophore) Vezi definitia »
ECTOSPÓR s. m. (bot.) spor format în bazidie. (< fr. ectospore) Vezi definitia »
MURGUȘÓR, murgușori, s. m. Murguleț (1). – Murg2 + suf. -ușor. Vezi definitia »