FÍBULĂ s. f. 1. agrafă de metal, în antichitate, pentru încheierea veșmintelor. 2. inel purtat de actorii și atleții romani. 3. peroneu. (< lat. fibula, fr. fibule) Vezi definitia »

puită, puite s. f. (înv.) prostituată. Vezi definitia »

REFRINGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Proprietate a mediilor transparente de a refracta lumina. ♦ Mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. [< fr. réfringence]. Vezi definitia »

a servi la directă expr. a lovi (pe cineva) în față. Vezi definitia »

AMONIOGENÉZĂ s. f. formare a amoniacului, la nivelul țesuturilor. (< fr. ammoniogenèse) Vezi definitia »