Definita cuvantului mei
méi (méiuri), s. n. – O anumită graminee (Panicum miliaceum). – Var. meiu. mr. mel’u, megl., istr. mel’. Lat. mĭlium (Pușcariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf. alb. mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it. miglio, prov. meilh, fr. mil(let), cat. mill, sp. mijo, port. milho. – Der. meiat, s. n. (căderea florii la vița de vie), al cărui semantism nu este clar; meișor, s. m. (plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum); meiște, s. f. (cultură de mei).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mei
roștéi (roștéie), s. n. – (Trans.) Gratie, zăbrea. Mag. rostély, slov. roštelj (Cihac, II, 319). Vezi definitia »
scârnéi, scârnéi, s.m. (reg.) copil vioi, neastâmpărat; băiat șmecher. Vezi definitia »
pus la stâlpul infamiei expr. supus oprobiului public; acuzat. Vezi definitia »
BALTA BRĂILEI, luncă joasă (6-10 m alt.) hidroamenajată a Dunării, cuprinsă între Dunărea Veche la E și Brațul Cremenea (respectiv Pasca) la V, inițial o alternanță de mlaștini, gîrle, lacuri și grinduri ferite de inundații, pe alocuri cu stufăriș ori cu păduri de plop și salcie, cu unele canale navigabile (Filipoiu). După îndiguirea și scoaterea de sub inundații, acest ostrov de 60 km lungime, 20 km lățime și c. 96.000 ha se cultivă în cea mai mare parte cu cereale; a fost impropriu denumit „Insula Mare a Brăilei” (nefiind o insulă în înțelesul geografic). Vezi definitia »
PÓNEI, ponei, s. m. (La pl.) Rasă de cai caracterizată printr-o greutate mică a corpului și o talie redusă, originară din regiunile cu climat rece și cu vegetație săracă ale Angliei și ale Peninsulei Scandinave; (și la sg.) cal care aparține acestei rase. [Acc. și: ponéi] – Din fr. poney. Vezi definitia »