GEOMÉTRU, -Ă s. m. f. 1. specialist în geometrie; geometrician. 2. topograf. (< fr. géomètre, lat. geometres) Vezi definitia »

BĂIEȚÁNDRU, băiețandri, s. m. Băiat mai măricel. – Din băiat + suf. -andru. Vezi definitia »

SEPÚLCRU, sepulcre, s. n. (Livr.) Mormânt. – Din fr. sépulcre. Vezi definitia »

MAGNETOMÉTRU, magnetometre, s. n. Instrument cu care se măsoară intensitatea câmpului magnetic. – Din fr. magnétomètre. Vezi definitia »

RESPIROMÉTRU, respirometre, s. n. (Med.) Aparat care permite modificarea artificială a presiunii atmosferice pentru adaptarea organismului la altitudini mari. – După engl. respirometer. Vezi definitia »