BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. – Fr. bordure. Vezi definitia »

șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea). Vezi definitia »

paríhlă, paríhle, s.f. (reg.) 1. câine fără stăpân. 2. om rău. Vezi definitia »

BÍNTĂ, binte, s. f. Stâlp de care se leagă o navă la chei. – După fr. bitte. Vezi definitia »

EPICRÍZĂ s.f. (Med.) Concluzie medicală pe foaia de observație asupra unui caz tratat. [< fr. épicrise, cf. gr. epi – deasupra, krisis – judecată]. Vezi definitia »