Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ, borduri, s. f. Fâșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect. ♦ Margine a unui lucru, făcută de obicei dintr-un material mai rezistent. Bordura trotuarului. – Fr. bordure.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
TÁSĂ s. f. ceașcă, cană. (< fr. tasse) Vezi definitia »
belacoásă s.f. (înv.) stofă de mătase prețioasă. Vezi definitia »
TUBULÚRĂ s. f. 1. bucată scurtă de țeavă montată la un vas pentru a se face legătura cu o conductă; ștuț. 2. ansamblu de tuburi ale unei instalații. (< fr. tubulure) Vezi definitia »
crucélniță, crucélnițe, s.f. (reg.) o parte a căruței. Vezi definitia »
SUPRACLÁSĂ s. f. (biol.) categorie sistematică superioară clasei. (după fr. surclase) Vezi definitia »