DUPLICATÓR s. n. mașină de birou care permite reproducerea rapidă a unui document într-un mare număr de exemplare. (< fr. duplicateur) Vezi definitia »

ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur. Vezi definitia »

SPICUȘÓR, spicușoare, s. n. Spiculeț. – Spic + suf. -ușor. Vezi definitia »

STIVUITÓR, -OÁRE, stivuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care se ocupă cu stivuirea; stivator. [Pr.: -vu-i-] – Stivui + suf. -tor. Vezi definitia »

SALAHÓR, salahori, s. m. Muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcții de case, de șosele etc., (în trecut) țăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești, întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele. [Var.: (pop.) salaór s. m.] – Din tc. salahor. Vezi definitia »