FLÚTURE, fluturi, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul lepidopterelor, care au corpul bombat sau alungit și catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunți de culori diferite și un aparat bucal adaptat pentru supt, a căror larvă este o omidă. ◊ Compuse: fluture-de-mătase = fluture a cărui larvă produce firele de mătase; vierme-de-mătase (Bombix mori); fluture-alb sau fluture-de-varză = albiliță; fluture-roșu = fluture cu aripi roșii și cu baza aripilor neagră (Vanessa urticae). ♦ Fig. (Fam.; la pl.) Idei curioase și extravagante; toane. 2. (La pl.) Disc de metal mic și sclipitor, care se coase ca ornament pe unele obiecte de îmbrăcăminte (femeiești); fluturaș, paietă. 3. (Tehn.) Disc care se rotește în jurul unui diametru și care, montat într-o conductă, servește la reglarea cantității de carburant care intră într-un carburator. 4. (Sport) Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mișcarea simetrică și simultană a brațelor, asemănător cu fluturarea unor aripi: probă de înot în care se folosește acest procedeu. [Var.: flútur s. m.] – Probabil lat. *flutulus. Cf. alb. fluturë. Vezi definitia »

DESCENTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a descentraliza și rezultatul ei; lărgire a puterii administrative a organelor locale. [< descentraliza]. Vezi definitia »

CARTONÁRE, cartonări, s. f. Acțiunea de a cartona și rezultatul ei; cartonaj, broșare. – V. cartona. Vezi definitia »

CONFLUÁRE s.f. (Rar) Faptul de a conflua. [Pron. -flu-a-. / < conflua]. Vezi definitia »

sanáre, sanări, s.f. (înv.) însănătoșire, vindecare. Vezi definitia »