tâlhíș s.n. (reg.) pădure. Vezi definitia »

TĂLPÁȘ, tălpași, s. m. (Înv.) Pedestraș, infanterist. – Din magh. talpas. Vezi definitia »

DĂUNÁȘ, -Ă, dăunași, -e, s. m. și f. (Reg.) Persoană care a suferit o pierdere; păgubaș. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -aș. Vezi definitia »

poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic. Vezi definitia »

ATÁȘ, atașe, s. n. Anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane. [Pl. și: atașuri] – Din fr. attache „legătură”. Vezi definitia »